Vizita bătrânei doamne
Întotdeauna mi s-a părut absolut fascinant cum unii dramaturgi reuşesc să scrie piese al căror subiect rămâne la fel de actual şi peste zeci de ani. Este valabil şi pentru piesa “Vizita bâtrânei doamne“, scrisă de Friedrich Durrenmatth în anul 1956, pusă în scenă sâmbăta trecută la TNB de regizorul bulgar Alexander Morfov.
Pe scurt, acţiunea are loc într-un orăşel de provincie în care se întoarce o bătrână miliardară (nu prea înţeleg de i se spune “bâtrână” din moment ce personajul are numai 47 de ani, dar să nu ne pierdem în detalii), prilej tocmai bun pentru primar&co (unde co= poliţistul, preotul, secretara, profesorul etc) să facă tot posibilul să obţină de la ea o donaţie care să ajute la revitalizarea oraşului. Şi dacă până într-un punct totul se desfăşura conform planului, iar Klara Zachanassian (“bătrâna”) părea să coopereze şi să le facă exact pe plac, lucrurile se schimbă în momentul în care ea anunţă că, de fapt, s-a intors ca să se răzbune pe Alfred, iubitul ei din tinereţe din cauza căruia fusese alungată din oraş. Aşa că, dacă tot era vorba despre o sumă de bani, Klara se oferă să îl premieze cu un miliard de dolari pe cel care îl omoară pe Alfred. Ăsta este punctul culminant al piesei, iar din acest moment toate personajele îşi vor cumpăra lucruri de care nu au nevoie (da, vorbim despre consumerism) în ideea că oricum Alfred va fi omorât, iar ei vor primi banii.
Pe tot parcursul piesei am observat două lucruri:
- scenografia absolut fantastică (realizată de Nikola Toromanov), cu multe detalii frumos intercalate care reuşesc să creeze atmosferă;
- o manieră tare ingenioasă de a-l face pe spectator să se simtă în mijlocul acţiunii.
Aşadar şi în concluzie, dacă vreţi să vedeţi o piesă foarte bună, mergeţi la TNB, la “Vizita bătrânei doamne” . Nu o să vă daţi seama când au trecut trei ore şi jumătate şi, cel mai probabil, o să vreţi să o mai vedeţi încă o dată. Să-mi ziceţi şi mie cum vi s-a părut 🙂
Am fost la Vocea României
“With a little help from my friends”, în cazul de faţă Diana, am ajuns vineri seara în platourile Media Pro, la Vocea României. Nu mai fusesem niciodată până acum în platourile unei televiziuni şi de asta nu ştiam cum să mă uit în mai multe locuri în acelaşi timp şi să nu ratez nimic :)) Toată faza mi-a amintit de profesoara mea de geografie din liceu care era exact ca un girofar în timpul lucrărilor de control. Nu aveai absolut nicio şansă să te uiţi în altă parte decât în foaia ta. Era magic.
Revenind la subiect, vă zic din start că mi-a plăcut foarte tare ce-am văzut şi că echipa Pro TV-ului pare să se simtă foarte ok făcându-şi treaba. Era o atmosferă faină pe platou, toată lumea avea un rol bine definit şi ştia ce trebuia să facă, iar când ai o echipă atât de mare, lucrul ăsta clar te detaşează de restul lumii.
Şi dacă acasă, în faţa televizorului, pauzele de publicitate sunt enervante şi de cele mai multe ori nu ştii cum să muţi pe alt canal cât mai repede şi apoi când să te întorci ca să nu ratezi vreun moment*, pe platou fix în momentele de “indirect”, cum zicea un băieţel de pe rândul din spate, era cel mai fain. De fiecare dată eram anunţaţi câte minute de pauză avem şi, indiferent dacă era o pauză de 8 minute sau de 30 de secunde, toţi oamenii din tribune se buluceau spre ieşire. N-am prea înţeles ce voiau ei să facă în 30 de secunde, dar era amuzantă toată vânzoleala şi cum încercau după aia să-şi ocupe locurile cât mai repede.
Pavel Bartoş era foarte simpatic şi făcea tot felul de glume cu publicul, mai stătea la câte o poză, mai dădea câte un autograf, era foarte relaxat şi binedispus. Cel mai drăguţ moment al serii a fost când a apărut pe scenă o fetiţă de vreo 4-5 ani. Voia să-i recite lui Pavel o poezie ca să-i pună el o vorbă bună la Moş Crăciun şi să primească un cadou frumos. S-a făcut linişte în tot platoul, nu se mai mişca nimeni şi ascultam cu toţii, de la cameramani şi masinişti la juriu şi susţinători, cum recita ea poezia. A fost absolut adorabilă 🙂
Mi-a plăcut tare mult şi de Horia Brenciu. În pauză era fix la fel cum era şi în direct, fără nicio diferenţă. Mai râdea cu Pavel de se auzea în tot platoul, mai dansa, se mai ducea în tribune şi se întorcea cu vreun copil în braţe, ce să mai. Era în mare vervă.
Cât despre participanţi, mă bucur tare mult că am mers la semifinală şi că i-am văzut/ascultat şi pe Canaf (îmi pare tare rău că a plecat), Cătălin Dobre (care a avut unul dintre cele mai reuşite momente din toată seara) şi pe Liviu Teodorescu (am stat exact lângă susţinătorii lui şi erau foarte amuzanţi). Preferatul meu a fost Dragoş Chircu încă din momentul preselecţiilor, nu mă mir că s-a calificat în finală şi sper să câştige pentru că are o voce foarte faină şi chiar ar merita.
În final, sau “enfin”, cum ar zice francezii, nu o să fac comparaţie cu Xfactor, la care m-am uitat destul de puţin, dar cred că atunci când vrei să găseşti nişte voci foarte bune pe care după aia să le promovezi şi să te lauzi cu ele în trustul tău, trebuie să ai un juriu care să ştie muzică cu adevărat şi nu unul care să difuzeze tot felul de trăznăi pe la radio (desigur, pe ideea “poporul cere, noi oferim”). Asta este de fapt principalul avantaj pe care îl are Vocea României: a ştiut să-şi aleagă un juriu potrivit pentru formatul emisiunii şi de aici încolo lucrurile s-au legat destul de frumos.
Acum să vedem cine va câştiga finala (sper să fie Dragoş, dar tare mă tem că va fi Ştefan Stan din diverse motive) şi cum vor evolua lucrurile după aceea.
*poate ar fi o idee bună să se anunţe câte minute de publicitate sunt şi la televizor, cât să ştii când să revii. e ca atunci când îţi faci un ceai verde şi nu vrei să-l laşi prea mult ca să nu se facă amar. zic şi eu 🙂
Glamour of the Gods – Hollywood portraits
Săptămâna trecută am fost la Londra, la conferinţa “A three piece puzzle: the relationship between Culture, International Relations and Globalization” organizată de Institutul de Diplomaţie Culturală de la Berlin. Şi pentru că în primele două zile am avut cursuri la Parlament, în pauza de masă m-am rătăcit puţin şi pe la National Portrait Gallery, că tot era oarecum în zonă. Bine, m-am mai rătăcit eu şi pe la alte galerii, dar deocamdată să vă povestesc ce am văzut aici.
Voiam să vizitez neapărat expoziţia de fotografie “Glamour of the Gods“, o formă de celebrare a perioadei de aur a cinematografiei americane, adica exact frumoasa perioadă a anilor 1920 -1960 (“Golden Age”). Robert Dance şi John Russel Tyler, curatorii expoziţiei, au selectat o serie de fotografii din arhiva Fundaţiei “John Kobal” din Londra şi astfel au creat expoziţia.
Ce mi-a plăcut mie foarte mult a fost că fiecare fotografie expusă era însoţită de un text de vreo câteva rânduri care povestea prin ce s-a remarcat actorul respectiv. Simplu, frumos şi eficient. Era multă lume într-un spatiu destul de mic pentru o expoziţie atât de mare, dar totuşi aveam loc unii de alţii şi era o atmosferă tare simpatică.
În cazul în care aveţi drum la Londra până pe 23 octombrie sau dacă sunteţi deja acolo, vă recomand să mergeţi, să vizitaţi expoziţia şi să-mi spuneţi şi mie cum vi s-a părut :).
Am văzut un film bun.
Mi s-a întâmplat de multe ori să văd un film datorită trailerului şi să-l urăsc mai apoi din cauza trailerului. Există filme proaste cu trailere bune şi filme bune cu trailere proaste.
În cazul de faţă nu vă recomand să vedeţi trailerul filmului “Des hommes et des dieux” sau să citiţi cronicile (favorabile, de altfel), ci să mergeţi şi să-l vedeţi. Atâta tot.
Nu ştiu să vă spun când şi unde va mai rula, eu l-am vazut săptâmana asta în cadrul evenimentul “Les films de Cannes a Bucarest”, însă cel mai probabil va fi la un moment dat la cinema Europa sau la Studio.
Să nu-l rataţi. Serios.
BAB 2010 – cel mai important eveniment de arhitectură
Din doi in doi ani se întâmplă cel mai important eveniment din arhitectura românească: Bienala de Arhitectură (BAB 2010). Anul acesta am marele noroc să fac parte din echipa de organizare şi pe zi ce trece îmi place tot mai mult :).
Vă recomand din toată inima să vizitaţi expoziţiile din cadrul BAB 2010. Şi ca să fie totul cât mai clar, iată, în ordine cronologică, despre ce ar fi vorba:
1. “Rien Ne Va Plus / Faites vos Jeux” – expoziţie olandeză despre arhitectura în vremuri de criză, la Pavilion Unicredit, Bd. Nicolae Titulescu nr.1 (P-ţa Victoriei).
Program: 16 septembrie – 21 noiembrie 2010, de marţi până duminică, în intervalul orar: 12:00 – 19:00, intrare liberă.
2. “Expoziţia concurs de arhitectura românească”/ principala expoziţie a Bienalei de Arhitectură Bucureşti 2010 – colecţia celor mai bune proiecte de arhitectură românească din ultimii 2 ani / Galeria ¾, Etaj 3, Teatrul Naţional Bucureşti, spaţiu al MNAC, Bd. Nicolae Bălcescu nr. 2.
Program: 1 – 26 octombrie, de miercuri până duminică, între orele 11:00 – 19:00, la Galeria ¾, etaj 3, TNB. Intrare liberă.
3. „Conferinţele profesionale”, susţinute de Arh. Nanne de Ru, preşedintele juriului şi de Arh. Łukasz Zagała, vor avea loc în ziua de vineri, 8 octombrie, la ora 18:30, la Galeria ¾, etaj 3, Teatrul Naţional Bucureşti, intrarea pe lângă Casa de Bilete, spaţiu al MNAC, Bd. Nicolae Bălcescu, nr. 2. Intrare liberă.
4. Gala de premiere a expoziţiei concurs de arhitectură românească din cadrul Bienalei de Arhitectură Bucureşti 2010 – 11 octombrie, la Galeria ¾, Etaj 3,Teatrul Naţional Bucureşti, spaţiu al MNAC, Bd. Nicolae Bălcescu nr. 2.
5. Magic Blocks 2010 – în spatele cortinei de beton Activarea zonelor urbane centrale de-a lungul bulevardelor socialiste din Bucureşti. Studiu de caz: Calea Moşilor, 14 octombrie – 5 noiembrie la Centrul de Introspecţie Vizuală, str. Biserica Enei, nr. 16.
Program: miercuri – vineri: 15:00-19:00, sâmbătă: 14:00-18:00 (sau cu programare la adresa office@pplus4.ro, http://www.pplus4.ro)
6. Expoziţia Balkanology – 15 octombrie – 15 noiembrie. Expoziţie realizată de S AM Swiss Architecture Museum, Basel în colaborare cu Az W Architekturzentrum Wien, finanţată de ERSTE Stiftung / Muzeul Naţional de Artă Contemporană Palatul Parlamentului Aripa E4, Intrarea prin 13 Septembrie
Program: Miercuri – Duminica 10.00 – 18.00
Organizatori: Uniunea Arhitecţilor din România, revista Arhitectura şi Asociaţia Zeppelin
Mai multe detalii puteti gasi pe site-ul www.bab.ro.
American Express
Îmi place tare mult reclama pentru ZYNC – noul card lansat de American Express.
Iată care ar fi mesajul: “ZYNC from American Express – the card you can customize to fit your life by adding packs of rewards and benefits tailored to specific lifestyle interests, such as music, fashion, food, travel and more.”
Passion Pit, Andrew Bird şi The Antlers au compus câte o piesă special pentru această reclamă. Aşadar, iată cele trei variante:
The Antlers:
Passion Pit:
Andrew Bird:
Aş zice că piesa celor de la The Antlers se potriveşte cel mai bine 🙂
Nuit Blanche
“Nuit Blanche explores a fleeting moment between two strangers, revealing their brief connection in a hyper real fantasy.”
Colectie de lucruri faine 
