Colectie de lucruri faine

Întotdeauna  mi s-a părut absolut fascinant cum unii dramaturgi reuşesc să scrie piese al căror subiect rămâne la fel de actual şi peste zeci de ani. Este valabil şi pentru piesa “Vizita bâtrânei doamne“, scrisă de Friedrich Durrenmatth în anul 1956, pusă în scenă sâmbăta trecută la TNB de regizorul bulgar Alexander Morfov.

Pe scurt, acţiunea are loc într-un  orăşel de provincie în care se întoarce o bătrână miliardară (nu prea înţeleg de i se spune “bâtrână” din moment ce personajul are numai 47 de ani, dar să nu ne pierdem în detalii), prilej tocmai bun pentru primar&co (unde co= poliţistul, preotul, secretara, profesorul etc) să facă tot posibilul să obţină de la ea o donaţie care să ajute la revitalizarea oraşului. Şi dacă până într-un punct totul se desfăşura conform planului, iar Klara Zachanassian (“bătrâna”) părea să coopereze şi să le facă exact pe plac, lucrurile se schimbă în momentul în care ea anunţă că, de fapt, s-a intors ca să se răzbune pe Alfred, iubitul ei din tinereţe din cauza căruia fusese alungată din oraş.  Aşa că, dacă tot era vorba despre o sumă de bani, Klara se oferă să îl premieze cu un miliard de dolari pe cel care îl omoară pe Alfred. Ăsta este punctul culminant al piesei, iar din acest moment toate personajele îşi vor cumpăra lucruri de care nu au nevoie (da, vorbim despre consumerism) în ideea că oricum Alfred va fi omorât, iar ei vor primi banii.

Pe tot parcursul piesei am observat două lucruri:

• scenografia absolut fantastică (realizată de Nikola Toromanov), cu multe detalii frumos intercalate care reuşesc să creeze atmosferă;
• o manieră  tare ingenioasă de a-l face pe spectator să se simtă în mijlocul acţiunii.

Mi-a plăcut foarte mult, printre altele, cum a fost introdus decorul primului act: personajele au ridicat o cortina în spatele căreia se afla gara părasită pe care, mai apoi, o readuc la viaţă pentru a o impresiona pe Klara. Rând pe rând apar toate elementele:  băncile, un covor roşu, pancarte, un primar care vrea să recupereze într-o oră ce nu făcuse în toţi anii (vă ziceam că piesa este foarte actuală ) ) şi care seamănă într-un mod surprinzător cu un personaj de pe la noi + un discurs penibil cu accent pe momente voit emoţionante.

Cât despre distribuţie, mi-a plăcut foarte mult cum a jucat Maia Morgenstern (sunt unele scene, cum este cea din biserică, în care este absolut incredibilă) şi, dintre toate piesele în care am mai văzut-o până acum mi se pare că rolul ăsta i s-a potrivit la fix. De asemenea, Mircea Rusu a fost foarte convingător, Marius Rizea l-a creionat tare bine pe primarul oraşului, iar Mihai Călin a fost absolut adorabil în rolul pictorului beţiv. De Mircea Albulescu nici nu mai zic .

Aşadar şi în concluzie, dacă vreţi să vedeţi o piesă foarte bună, mergeţi la TNB, la “Vizita bătrânei doamne” . Nu o să vă daţi seama când au trecut trei ore şi jumătate şi, cel mai probabil, o să vreţi să o mai vedeţi încă o dată. Să-mi ziceţi şi mie cum vi s-a părut